©Editura Acvaria
Toate drepturile rezervate

<Inapoi la volumul de proza

Copyright © Dana Mindru

Scurte

CAUTARI

and ne-am intalnit prima oara, eram departe de tine si nu te-am observat. A doua oara cand ne-am regasit, eu eram intr-o parte a orasului, tu – in cealalta, si totusi am simtit ca existi. A treia oara, eram deja in partea cealalta a cartierului, tu – in cealalta, si m-ai simtit si tu. A patra oara, eram la un capat al strazii, tu – la celalalt, si ne-am gasit. A cincea oara, eram pe trotuare opuse si ne-am zarit. A sasea oara, eu eram in fata ta, tu – in fata mea, si ne-am zambit.

Ne cautam, ne zaream, ne pierdeam si totusi… cand am fost unul langa altul, nu ne-am recunoscut si am trecut mai departe ca niste straini.

UMBRA SI EU

-am indragostit de propria mea umbra, pentru ca mi s-a parut ca ma urmareste mereu si mi s-a parut ca vrea ceva sa-mi spuna. Odata, intr-un asfintit, m-am oprit s-o ascult, caci am vazut-o ezitanta… S-a oprit si ea, aproape de mine, si radeam amandoi cand ne-am dat seama cat suntem de caraghiosi in jocul nostru “de-a sine si umbra”. Cand am facut un pas catre ea ca sa o aud mai bine, s-a speriat si a inceput sa se indeparteze.

Abia atunci mi-am dat seama ca nu tinea la mine cu adevarat si I-am intors spatele pentru totdeauna.

CULORILE TINERETII

and am implinit 10 ani, ochii mei aveau o nuanta aprinsa iar parul sclipea arzand in razele diminetii. Cand am implinit 20 de ani, ochii capatasera o nuanta fierbinte iar parul era castaniu, ravasit peste umeri. Cand am implinit 30 de ani, ochii imi erau indragostiti de viata iar parul imi flutura tanar in racoarea amiezilor. Cand am implinit 40 de ani, ochii imi erau apus de soare iar parul parea mai deschis ca niciodata. In rest, la celelalte varste, ochii imi plangeau si parul imi albea cu gandul la culorile tineretii…

DINCOLO DE LIMITELE POSIBILULUI

u ai ajuns la orizont? Continua, chiar daca nu ai sa-l atingi niciodata. Nu ai cuprins cu privirea intreg universul? Priveste, chiar daca nu ai sa-l sfarsesti niciodata. Nu ai terminat inca numerele pana la infinit? Mai numara, chiar daca nu iti vor ajunge zilele niciodata. Dar daca, inainte de a porni iti vei calcula bine fortele, atunci sigur ai sa vezi orizontul in fiecare pas, ai sa cuprinzi universul in orisice privire iar infinitul ai sa il atingi in orice inceput. 

INTERIOARE

ici o diferenta intre sufletul meu si locuinta mea. Sufletul imi era deschis de o inima ce batea cu putere, camera de o usa in care bateam cu smerenie. Sufletul puteai sa mi-l inchida oricine chiar cu o vorba, iar camera o blocam cu o cheie pe care o mai pierdeam uneori din neglijenta. Camera mea avea si ferestre ce dadeau in afara; sufletul meu avea numai una ce dadea inauntru. In camera mea ma puteam retrage noaptea – in vise, ziua – in ganduri. In sufletul meu ma ascundeam intotdeauna.

Dar nu imi mai aduc aminte ce s-a intamplat cand m-am mutat la doua camere…

JUMATATE DE PERECHE

u sunt intreg cu o jumatate lipsa. Sunt cantec fara note, cuvant sunt – nerostit. Sunt vorba grea, neauzita. Sunt zbor fara aripa, mers fara pas, sunt ora fara clipa. Eu sunt doar jumatate din existenta mea. Eu sunt doar jumatate de pereche.

STII?

tii? Castelul nostru de nisip s-a naruit. L-am lasat pe tarm, singur, si valul si l-a insusit ca salas al amintirii. Mai stii? Cantecul nostru a amutit. L-am tacut undeva intr-o scoica, iar linistea l-a inghitit ca leagan de cuvinte nespuse. Nu mai stii… dar pasii nostri s-au sters, iar umbra ce ne insotea s-a inchis in noapte ca trecut al luminii.

Sa nu te intorci. Castelul nu se mai ridica singur, cantecul nu mai rasuna fara vorbe, pasii nu mai calca fara drum, iar umbra nu se mai intinde fara soare. Vor ramane undeva, toate, pregatite pentru o noua inaltare.

Eu? M-am retras in umbra pasului meu, in valul de cantec sunt eu si in castelul bantuit al sufletului pierdut, asteptand din nou mana care sa le zideasca, mai trainic si cu mai multa iubire.

ULTRA-SCURTE

Casnicia e un bazar unde femeile cauta adeseori luxul, dar gasesc kitschul.

Casnicia e o consignatie unde femeile isi vand scump sufletul in timp ce barbatii se inghesuiesc la preturi reduse.

Casnicia e un dans in care mireasa suporta mai intai calcatul pe picioare, si mai apoi calcatul rufelor.

Casnicia e piata unde femeile se dau in vant dupa antichitati, in timp ce barbatii alearga dupa trufandale.

Adevarul e atunci cand te prabusesti de la cea mai inalta treapta a visului.

Adevarul e atunci cand privesti in oglinda si spui sincer: “Amice, ce-ai imbatranit!”

Adevarul e un loc in loja, cand pe scena joaca actorii, si in pauza il intrebi pe cel din dreapta ta: “Spune-mi: de ce actorul acela seamana cu mine?” iar el iti raspunde: “Priveste mai bine” Acolo-i oglinda!”

Minciuna e atunci cand trimiti scrisori fara adrese si adaugi la sfarsit: “Astept raspunsul tau.”

Piatra Neamt - 1988

<Inapoi la volumul de proza