<Inapoi
la TEATRU
Propunerea
autorului: trupele de teatru de amatori sau profesioniste sau
regizorii interesati de punerea în
scenă a acestor lucrări, pot
lua legătura cu autorul
AICI
|
Despre copyright
Scara
-
comedie in patru acte -
Piesa nominalizata la Concursul National
de Dramaturgie "Camil Petrescu" (1996)
si la Concursul "Cea mai buna piesa
romaneasca a anului 1996" (UNITER si Fundatia Principesa Margareta).
Piesa
montata pentru Teatrul National de Radiodifuziune in 1997.
REZUMAT |
FRAGMENT
|
MONTARE
| CRONICA TEATRALA
|
TEXT INTEGRAL (PDF) |
COPYRIGHT
CARA este o comedie serioasa, bazata pe concediul pe
patru zile al unui tanar cuplu. Nu este o calatorie obisnuita. "Scara"
urmareste un traseu existential in care cele doua personaje vor
descoperi un mare mister al vietilor lor. Cele doua personaje se consuma
progresiv in retorica dialogului de zi cu zi, apeland la trimiteri in
trecutul lor conjugal, sapand dupa mici-mari amanunte care afecteaza
existenta lor comuna. Imbatranesc impreuna in acest drum in sus, intr-o
calatorie metaforica pe o scara spre paradis.
Personajele sunt numite generic, El si Ea, iar aventura
se petrece in cel mai banal punct de plecare: cei doi urmeaza sa-si
petreaca vacanta impreuna, explorand un drum pe o scara necunoscuta.
Nimeni nu stie unde duce, dar stiu precis unde incepe. E evident in
timpul dialogului ca acest drum nu este unul obisnuit. Ca in orice alte
momente cand sotii sunt singuri unul cu celalalt, dialogul exploreaza
mai degraba nivelurile banalitatii existentei lor conjugale, dar pana la
un anumit punct: o intalnire, ca multe altele in viata unui cuplu,
uneori extrem de elocvent. Autorul este interesat de efectul dezastruos
al rutinei si banalitatii in viata unui cuplu, un cuplu care macar ar
putea incerca sa descopere paradisul promis. Cei doi trebuie sa treaca
prin numeroase mici obstacole, trebuie sa se confunte cu vicisitudinile
pentru a-si demonstra loialitatea unul fata de celalalt, puterea de a
sta impreuna indiferent de ce s-ar putea intampla.
Voiajul metaforic scoate la iveala multe fisuri ale
structurii mariajului lor, datorate din felul in care fiecare il
priveste pe celalalt, dar numai umorul si afectiunea ii pot ajuta sa
treaca peste aceste obstacole. Intalnirea de pe scari cu un cuplu mai in
varsta si mai experiemntat sugereaza parabola lui Adam si a Evei, care
ii convinge ca scara lor nu duce nicaieri si in nici un caz nu ii duce
acolo unde visau sa ajunga. De aceea cei doi se hotarasc sa ramana pe un
nivel plat, fara suisuri, fara coborasuri, in viata lor impreuna.
