©Editura Acvaria
Toate drepturile rezervate

<Inapoi la ROMAN

7,2 grade pe scara Richter

Roman premiat la Concursul National de Creatie Literara "Mihail Sadoveanu" (1992)

REZUMAT | FRAGMENT

rama psihologica pe tema modificarii mentalitatii umane pe fondul unei transformari exterioare a lumii in care traim.

Actiunea se petrece in luna martie a anului 1977 in Bucuresti, pe fundalului teribilului cutremur din acel an.

Laura este o tânara de 26 de ani, plecata cândva din provincie catre capitala cu speranta ca viata sa se va schimba, dar in loc sa gaseasca aici viata mai buna pe care o visa, Laura simte ca se pierde din ce in ce mai mult in banalitatea zilelor cotidiene, impartindu-si viata intre o casa inchiriata si un serviciu, obisnuit, in afara carora nu mai are parte de nimic altceva. Simtindu-se batrâna si ratata, Laura se invaluie intr-o lume imaginara unde se alimenteaza continuu cu iluzii si vise, desi stie ca nici unul din visele de altadata nu s-a adeverit, nici macar dragostea neimpartasita pentru Mihai.

O presimtire ciudata o scoate pe strazi de dimineata pâna seara, fara tinta, calatorie in care descopera noi detalii ale vietii de zi cu zi care pâna atunci ii trecusera neobservate. Dar se pare ca schimbarea de optica vine prea târziu pentru Laura. Teribilul cutremur o surprinde intr-o cofetarie  unde, chiar cu câteva minute inainte il vede pe Mihai cu o alta femeie. Socul o mistuie intr-atât incât nici nu simte pamântul zguduindu-se sub picioare si nu mai are timp sa se salveze.

Sub aceste ziduri sfarâmate, Laura va ramâne timp de câteva zile, timp in care isi trece in revista viata, sperând sa fie salvata. Aici nu e singura. Soarta a facut ca in apropiere sa se afle inca un supravietuitor, Vlad, cu care dialogheaza. Dialogul, desi ingreunat si dureros, ii da curaj si ii schimba felul de a gândi. Totusi, cu câteva ore inainte de a fi salvata de echipele de la suprafata, vocea lui Vlad nu se mai aude, Laura simtindu-se cuprinsa de disperare si teama.

La suprafata o asteapta surprizele noii sale vieti, descoperind o alta fata, nebanuita, a lumii in care traieste si a oamenilor in care isi pusese pâna atunci sperantele. Nici Vlad, nici Mihai nu sunt ceea ce pareau a fi, de aceea Laura este pusa in fata alegerii intre imaginar si realitate. Misterul se adânceste cu atât mai mult cu cât trupul lui Vlad nu este gasit sub darâmaturi. Laura nu poate accepta aceasta, fiind sigura de existenta sa timp de sase zile in acelasi spatiu intunecat al zidurilor darâmate. Mentalitatea sa se schimba atât de mult, incât aproape ca dragostea pentru Mihai paleste, indreptându-si visele intr-o directie mult mai periculoasa, catre Vlad, chiar si asa, neexistând, cum zice ea.

Pleaca din Bucuresti inapoi catre provincie unde este hotarâta sa inceapa o noua viata, dar se pare ca dorinta sa de a se ancora in realitate este stirbita de influentele imaginarului care nu o parasesc nici o clipa. Doreste sa scrie o carte despre cosmarul zilelor de sub pamânt, dar nu este in stare sa o inceapa fara a avea un semn palpabil al existentei lui Vlad. Se lasa astfel furata din nou de visuri, la fel cum traise si inainte de cutremur, de aceasta data având o oarecare certitudine a lumii din jurul sau: speranta ca Mihai, macar, va intra cândva in viata sa, atunci când cartea sa va fi incheiata.